luni, 15 martie 2010

Ochii stăpânului şi ochii stăpânei

Geneza 39:3 Stăpânul lui a văzut că Domnul era cu el...
Geneza 39:7
După câtăva vreme s-a întâmplat că nevasta stăpânului său a pus ochii pe Iosif...

Două imagini opuse ca perspectivă, dar desfăşurate în aceaşi casă.
Ochii lui Potifar au căzut pe Dumnezeul lui Iosif, în vreme ce ochii nevestei lui Potifar au căzut pe Iosif !
Ce aştepta Potifar de la Dumnezeul lui Iosif ?
Frământarea unei femei
: Gen 39:7 ...culcă-te cu mine...
Frământarea unui împărat
: Gen 41:38 ...am putea găsi un om ca acesta care să aibă în el Duhul lui Dumnezeu ?
Ce se vede mai bine în tine: tu sau Dumnezeul tău ?
Ce îţi frământă inima ?

sâmbătă, 6 martie 2010

Voi încerca aşa cum am promis mai demult să prezint fiecare adevăr absolut prezentat de Apostolul Pavel la începutul Epistolei către Romani

1.Primul adevăr absolut notat de Pavel este :
Evanghelia este a lui Dumnezeu.
Rom 1:1 …pus deoparte ca să vestească Evanghelia lui Dumnezeu…

Evanghelia este a lui Dumnezeu, sau cu alte cuvinte, Dumnezeu este proprietarul şi chiar iniţiatorul Evangheliei. De fapt acesta este punctul de capăt din care decurg celelalte. Dacă Evanghelia n-ar fi fost a lui Dumnezeu, Hristos n-ar mai fi fost esenţa ei, şi în mod sigur ar fi avut un alt scop diferit de cel declarat de apostol.

Când vezi şi accepţi Evanghelia ca fiind a lui Dumnezeu, conştientizezi valoarea ei, valoare divină.

Există totuşi o frământare în inima omului, dată de faptul că omul ar vrea să stăpânească ceea ce de drept îi aparţine lui Dumnezeu. Această dorinţă a ajuns aşa de puternică încât omul a început să-şi declare autoritatea chiar şi asupra Evangheliei. Tot mai multe sunt părerile de genul: noi deţinem adevărul absolut. Nu uitaţi că orice sistem uman este imperfect.

Există opoziţie destul de puternică faţă de Evanghelia lui Dumnezeu: o grămadă (nu le pot spune altfel) de pseudo-credinţe care propagă o altă evanghelie, iar într-o transpunere modernă putem vorbi de religia mormonă care se prezintă cu un alt fel de Nou Testament al Domnului Isus Hristos, iar societatea postmodernă a secolului XXI propagă evanghelia prosperităţii, evanghelia ştiinţei, evanghelia feminină, evanghelia naţională, evanghelia lui Iuda, evanghelia după National Geographic şi alte pseudo – evanghelii, manifestări care n-au nimic a face cu adevărata Evanghelia a lui Dumnezeu. Acest fel de manifestări nu sunt o noutate, ci apostolul Pavel îi avertizează pe cei din vremea lui de pericolul apariţiei unei alte evanghelii. Astfel că atât în Corint cât şi în Galatia au apărut manifestări nespecifice Evangheliei lui Dumnezeu, care stricau bucuria celor care credeau în Dumnezeu. Pe cei din Corint, Pavel îi mustră deoarece au acceptat cu mare uşurinţă o altă evanghelie:

1 Cor 15:1-2 Vă fac cunoscut fraţilor Evanghelia pe care am propovăduit-o, pe care a-ţi primit-o, în care aţi rămas şi prin care sunteţi mântuiţi dacă o ţineţi aşa cum v-am propovăduit-o, altfel degeaba aţi crezut

La fel se întâmplă şi în Galatia, oameni cărora Pavel, le scrie mirat de nestatornicia lor:

Gal. 1:6-7 Mă mir că treceţi aşa repede de la Cel ce va chemat prin harul lui Hristos la o altă evanghelie. Nu doar că este o altă evanghelie, dar sunt unii oameni care vă turbură şi voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos.

În Galatia cât şi în Corint, cei care veneau cu o altă evanghelie erau atât din afara cât şi din interiorul bisericii. Însă o astfel de evanghelie clădită pe un amestec de nelegiuire şi neprihănire nu te poate mântui, nu este puterea lui Dumnezeu ci mai degrabă îţi aduce ruşine. În final apostolul Pavel declară că orice altă evanghelie diferită de Evanghelia lui Dumnezeu este anatema atât aceea evanghelie cât şi cel care o proclamă:

Gal 1:8-9 Dar chiar dacă noi înşine, sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o evanghelie deosebiită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema. Cum am mai spus, o spun şi acum: dacă vă propovăduieşte cineva o evanghelie deosebită de aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema.

Înţelegerea faptului că Evanghelia este a lui Dumnezeu, că este de origine divină, ne ajută să ne poziţionăm corect faţă de Dumnezeu. Pavel a înţeles acest lucru şi nu şi-a asumat nici un merit pentru Evanghelia pe care a proclamat-o şi a încercat să o proclame cu sfinţenie, devotament şi dăruire.

Meditaţie: Ce ai să nu-l fi primit ?
Şi dacă l-ai primit... de ce te lauzi ?






joi, 2 iulie 2009

???

D3 C1717

Încercați să citiți primele cuvinte … după care creierul își va face slujba singur….Sursa necunoscuta

0D474 1N7R-0 21 D3 V4R4, 574734M P3 PL4J4 0853RV4ND D0U4 F373 70P41ND 1N N151P, 151 D4D34U 53R105 1N73R35UL C0N57RU1ND UN C4573L D3 N151P CU 7URNUR1, P454J3 53CR373 51 P0DUR1. C4ND 3R4U P3 PUNC7UL D3-4 73RM1N4, 4 V3N17 UN V4L, D157RU64ND 707UL, R3DUC4ND C4573LUL L4 0 6R4M4D4 D3 N151P 51 5PUM4…. M-4M 64ND17 C4 DUP4 4747 3F0R7, F373L3 V0R 1NC3P3 54 PL4N64, D4R 1N L0C D3 4574, 4L3R64U P3 PL4J4 R424ND 51 JUC4NDU-53, 51 4U 1NC3PU7 54 C0N57RU145C4 UN 4L7 C4573L; M1-4M D47 534M4 C4 4M 1NV4747 0 M4R3 L3C713: D3D1C4M MUL7 71MP D1N V1474 N0457R4 C0N57RU1ND C3V4, D4R C4ND M41 74R21U UN V4L V1N3 51 D157RU63 707, C3 R4M4N3 3 D04R PR1373N14, 6R1J4 51 M41N1L3 4C3L0R4 C3 5UN7 C4P481L1 54 N3 F4C4 54 5UR4D3M.

Sursa: http://mariuscruceru.ro/


sâmbătă, 27 iunie 2009

Epistola lui Pavel către Romani cap.1 (I)

Dragi cititori,
fără a avea pretenţia originalităţii, voi scrie câteva gânduri asupra Epistolei către Romani. Fac menţiunea că ceea ce urmează este rodul unor ani întregi de stat în Cuvântul lui Dumnezeu. Deasemenea mulţumesc lui Dumnezeu pentru tot ce a descoperit altora înaintea mea; spun asta deoarece am avut surpriza ca uneori ce am descoperit la un moment dat în Scriptură, să citesc mai târziu în alte studii, scrise cu mult înainte de aceste gânduri. Sunt profund mulţumitor către Tatăl Dumnezeu pentru harul venit prin Fiul Său, pentru resursele disponibile, pentru diversitatea programelor de studii biblice, pentru oamenii care s-au pus la dispoziţia lui Dumnezeu şi în care Dumnezeu a turnat din cunoaşterea Scripturii. Fără a submina supremaţia şi originalitatea lui Dumnezeu, sunt mulţumitor pentru programul Istoria Binecuvântării, în care am stat cu răbdare ani de zile, şi care m-a "aşezat" în Scriptură, oferindu-mi o perspectivă sănătoasă, zic eu, asupra Scripturii.
S-ar putea ca unele din gândurile pe care le voi exprima să le cunoaşteţi deja din proprie experienţă sau din alte surse, să le agreaţi sau să nu fiţi de acord cu ele, dar dacă vă sunt de folos le puteţi folosi fără a-mi cere permisiunea sau acordul.
Mai fac menţiunea că aceste gânduri aproximativ în aceaşi formă le-am dezvoltat şi prezentat în biserică.

Romani 1: 1-17
În primul capitol al epistolei către Romani, Pavel după ce se introduce pe sine prezentându-se rob al lui Isus Hristos, începe să scrie despre Evanghelie.

1.Primul adevăr absolut notat de Pavel este :
Evanghelia este a lui Dumnezeu.
Rom 1:1 …pus deoparte ca să vestească Evanghelia lui Dumnezeu

2. Un al doilea adevăr absolut prezentat de Pavel este:
Evanghelia a fost dată pentru a fi vestită.
Rom 1:1 …pus deoparte ca să vestească Evanghelia lui Dumnezeu.

3. Un al treilea adevăr absolut consemnat de Pavel este:
Evanghelia a fost promisă.
Rom 1:1 …pe care o făgăduise

4. Un al patrulea adevăr absolut menţionat de Pavel este:
Rădăcinile Evangheliei sunt în Vechiul Testament.
Rom 1:2 …pe care o făgăduise mai înainte prin proorocii Săi în Sfintele Scripturi

5. Al cincilea adevăr absolut pus pe tapet de Pavel este:
Esenţa Evangheliei este Isus Hristos.
Rom 1:3-4 Ea (Evanghelia) priveşte pe Fiul Său…adică pe Isus Hristos Domnul nostru

6. Al şaselea adevăr absolut propovăduit de Pavel este:
Scopul Evangheliei este aducerea la ascultarea credinţei.
Rom 1:5 …prin care am primit harul şi apostolia ca să aducem pentru Numele Lui la ascultarea credinţei

7. Al şaptelea adevăr absolut enunţat de Pavel este :
Universalitatea Evangheliei.
Rom 1:5-6 …să aducem pentru Numele Lui la ascultarea credinţei pe toate Neamurile, între care sunteţi şi voi cei chemaţi să fiţi ai lui Hristos!

8. Al optulea adevăr absolut proclamat de Pavel este:
Evanghelia este puterea mântuitoare a lui Dumnezeu.
Rom 1:16 …fiindcă ea (Evanghelia) este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede…

9. Al nouălea adevăr absolut privit de Pavel este:
Neprihănirea este arătată numai în Evanghelie.
Rom 1:17 …deoarece în ea (în Evanghelie) este descoperită o neprihănire

10. Al zecelea adevăr absolut tratat de Pavel este:
Mesajul Evangheliei este credinţa.
Rom 1:17 …cel neprihănit va trăi prin credinţă

În final privind la Evanghelie, la desfăşurarea lui Dumnezeu în Evanghelie, Pavel afirmă că lui nu-i este ruşine de această Evanghelie.

Meditaţie : De ce ne-ar fi ruşine de Evanghelia lui Dumnezeu ? Dacă Evanghelia este puterea lui Dumnezeu, de ce suntem aşa lipsiţi de putere ?

Voi reveni cu detalii asupra fiecărui adevăr.
Emanuel Dobrin

miercuri, 24 iunie 2009

Jake Hess - remember





Jake Hess recently passed away. He was 76.
Jake was born Dec. 24, 1927 in Mt. Pisgah, Ala., the youngest of 12 children born to the late Stovall and Lydia Hess of Haleyville, Ala. He has lived in Columbus since 1993. His wife, Joyce, who died in 2000, predeceased him.
At the age of 16, Jake left home in Haleyville to join The John Daniel Quartet. Since then, he has been on the road, making music for more than 60 years. In 1948, he became lead singer of The Statesmen Quartet. Joining with Hovie Lister, he began a magical 15 years in which the legendary group recorded for RCA Victor, sang on network television, created one of the earliest syndicated TV shows and blessed audiences all over the country.
In 1963, Jake founded The Imperials, hand-picking the members from other quartets. They too were a groundbreaking group that set new standards in gospel music.
Through the years, Jake’s powerful voice and unique styling influenced generations of singers — including a young Elvis Presley, who often hung around concerts where The Statesmen were performing. Jake’s influence on the rock ‘n’ roll superstar is well documented and Elvis’ affection for him continued over the years. Through it all, Jake told Elvis that he only wanted to be his friend. In 1977, Jake sang at Elvis’ funeral, just as he had services for Hank Williams in 1953.
In later years, Jake joined The Masters V, composed of Hovie Lister, Rosie Rozell, J.D. Sumner and James Blackwood. He is the only surviving member of that quartet which won a Grammy Award in 1982.
In 1993, believing his career was over and with his health declining, Jake moved to Columbus where he intended to play golf — even if he didn’t keep score — and to enjoy being with his family. He never dreamed there would be more songs to sing. That changed with the success of Bill Gaither’s "Homecoming" videos. They brought Jake’s message to an entirely new generation of fans. This experience blessed Jake and those around him for he was able to become a mentor to young singers who respected him for his unyielding spirit and his unique musical gifts. Jake has continued to record, as an individual artist and with The Old Friends Quartet.
Over the years, he received numerous honors.
Jake was a true legend. He was a true pioneer. He was the founder of the Imperials back in 1963. Over the years he sang with the Statesmen, Imperials and Masters Five. In his latter days he was a member of the Old Friends Quartet. He has been a mainstay in the Gaither Homecoming concerts and videos. More than all of that, he really was a kind man.
A few years ago, I walked backstage at a Gaither Homecoming Concert. Jake was speaking to the late Bob Cain. I was walking by and Jake stopped talking and looked at me and asked, "How are you Sir" and reached out and shook my hand. He did this before he knew I worked for a radio station.
Jake sang many years about going to Heaven. I have to believe that Heaven is much brighter with Jake there.

Detalii pe sursa menţionată.

Jake Hess

Relaţie îngropată în religie

Fiecare ne construim mormântul, cu toate că refuzăm a intra în el. În această situaţie simţim nevoia de a îngropa ceva acolo; căutăm să îngropăm ceva ce totuşi să ne atragă spre acel loc. De cele mai multe ori îngropăm ceva din noi, sau ceva ce a amprentat cândva viaţa noastră. Mai apoi facem pelerinaje la propriul nostru mormânt, îl înfrumuseţăm şi vorbim cu pasiune despre ceva, şi fiindcă suntem la mormânt nu putem vorbi decât despre ceea ce este acolo în mormânt.
Acum aşezând imaginea pe tapet aş vrea să înţelegeţi că imaginea focalizată în mintea mea este aceea a relaţiei îngropată în religie. Dumnezeu ne-a chemat la relaţie, însă diavolul a avut de grijă a imita relaţia, numind-o religie. A prezentat religia ca fiind relaţie, iar pentru a ne convinge a îmbrăcat-o în ierarhii, comitete şi conncurenţă. Apoi a trasat o cale atât de largă încât să alergi în voie pe ea, dar atât de îngustă încât să nu ducă acolo unde ai vrea. Ce trist să fi pe această cale !
A continuat şi treptat a creat anumite diferenţe între religie şi relaţie, până acolo încât istoria confirmă că nu de puţine ori omul a trebuit să aleagă între religie şi relaţie. Prigoana din primele secole ale erei noastre, inchiziţia, cruciadele, comunismul, islamismul toate stau ca dovezi ale acestei diferenţieri. Însă revenind la noi de prea multe ori când ne expunem crezul nu facem altceva decât pelerinaje mentale către mormântul religiei în care e îngropată relaţia.
Scriptura vorbeşte despre relaţie, prezintă relaţia şi oferă şansa întâlnirii cu iniţiatorul relaţiei – Dumnezeu. Evanghelistul Ioan vorbeşte despre o categorie de oameni care erau „ai Săi”, dar care au refuzat relaţia, însă continuă prezentând nişte anonimi care au acceptat relaţia. Ce nepotrivire, să fi dintre „ai Săi” dar să nu-ţi placă în compania Lui şi ce imagine superbă să fi un anonim dar să accepţi relaţia cu Dumnezeu. De fapt acceptarea relaţiei cu Dumnezeu e doar începutul, ceea ce se întâmplă mai departe este prezentat în Scriptură. Aşa că „cercetaţi Scripturile…”


marți, 23 iunie 2009

Fraţii Groza - Când aproape-am fost de mal

Dumnezeu şi om

“Aşa a început teologia. Oamenii ştiau deja despre Dumnezeu într-un mod vag. A venit apoi un om care a pretins că este Dumnezeu; nu a fost genul de om pe care-l poţi socoti nebun. El i-a făcut pe oameni să creadă în El. Ei L-au întâlnit din nou după ce au văzut cum a fost omorât. Şi apoi după ce au format o mică societate sau comunitate, ei L-au descoperit pe Dumnezeu şi înăuntrul lor: călăuzindu-i, făcându-i în stare să facă lucruri pe care nu le puteau face înainte. Şi când au analizat toate acestea ei au văzut că au ajuns la definiţia creştină a Dumnezeului tri-personal.“
“Când este vorba de a-L cunoaşte pe Dumnezeu, iniţiativa este de partea Lui. Dacă El nu se revelează pe Sine, nimic din ce poţi face tu nu-ţi va permite să-L cunoşti“
Sursa: C.S.Lewis, Creştinismul redus la esenţe, p. 114

Inadaptare

A.W. Tozer
“Isus s-a numărat printre cei mai inadaptaţi oameni ai generaţiei Sale. Nu a avut niciodată pretenţia de a adapta lumea. El a venit să moară pentru lume şi să cheme lumea la Sine, iar adaptarea a trebuit să fie de cealaltă parte…Vom accepta noi credinţa care spune că Biblia trebuie interpretată într-un mod nou, în lumina acestor dezvoltări? Ne vom permite să acceptăm doctrina care spune că proorocii şi ucenicii au greşit în privinţa lui Dumnezeu? Vom permite societăţii să ne spună că Biblia este demodată şi în mare parte irelevantă şi, de aceea, trebuie reevaluată în lumina progreselor moderne? S-a schimbat Dumnezeu? …Sau vom indrăzni să stăm în picioare, să ne opunem şi să fim cunoscuţi prin ţară ca protestanţi adevăraţi? Atunci am fi oameni care refuză să se adapteze, dar care fac lumea să ni se adapteze. Când te adaptezi eşti mort….Dacă eşti adaptat eşti pierdut. Dar dacă îndrăzneşti să stai în picioare, lumea se va adapta conform ţie. Pot să vă asigur de asta. Nu toţi se vor îndrepta după tine, dar cel puţin unii o vor face.“
“Scopul meu este să trezesc pe câţiva din somn. Ştiu că este imposibil să-i trezesc pe toţi, dar sper să trezesc câţiva.”

luni, 22 iunie 2009

"Si fara credinta este cu neputinta"

Interesant pentru unii, derutant pentru alţii, încurajator dar şi vag acest concept este mai mult sau mai puţin experimentat. Scriptura prezintă neputinţa umană ca fiind strâns legată de necredinţa omului. „Fără credinţă este cu neputinţă” în fiecare domeniu al vieţii, dar cu atât mai mult în perimetrul raportării la Dumnezeu. Dar de ce oare necredinţa apare mai activă tocmai în acest spaţiu, în care ar fi trebuit să troneze credinta ?
Şi parcă pentru a extremiza mai mult imaginea, Scriptura spune că „fără credinţă este cu neputinţă să-i fim plăcuţi” lui Dumnezeu, de parcă Dumnezeu s-ar uita la noi prin credinţă. Da, chiar aşa stau lucrurile, credinţa este forma pregătită de Dumnezeu în care se poate aşeza omul cu certitudinea că fiind acolo este plăcut lui Dumnezeu.
„Doamne măreşte-ne credinţa”.

Linda Randle

Isus Hristos este Totul

In asteptare

"Mai avem putin, putin
Pân-la Sfanta Intalnire,
In vazduhul cristalin,
Cu Isus, Preascumpul Mire."

Sursa: He is able